Reprezentativ

La ce au mintea oamenii

24862366_1783917674984025_2988817736038191558_n5. Zis-a iarăşi: oamenii au mintea sau la păcate, sau la Iisus, sau la oameni.

Avva Ilie (din Patericul Sfinților Bătrâni)

Reclame

Proorociri pentru neamul cel de pe urmă

christ_patocrator1.gifFraţii părinţi ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urmă. Ce am lucrat noi?, ziceau ei. Şi răspunzând unul din ei, mare cu viaţa şi cu numele, avva Ishirion, a zis: noi poruncile lui Dumnezeu le-am făcut. Şi răspunzând fraţii au zis: dar cei după noi, oare ce vor face? Şi a zis: vor să vină la jumătatea lucrului nostru. Şi au zis fraţii: dar cei după dânşii? A zis avva Ishirion: nu au nicidecum lucru cei ai neamului şi rândului aceluia, ci va să le vină lor ispită. Şi cei ce se vor afla lămuriţi în vremea aceea, mai mari şi decât noi şi decât părinţii noştri se vor afla.
Pentru Avva Ishirion, Patericul Sfinților Bătrâni 

Trei cete sunt cinstite înaintea Domnului

28959427_1903133659729092_5642300065763557376_n
A zis avva Iosif Tebeul: trei cete sunt cinstite înaintea Domnului: când omul este bolnav şi i se adaugă ispite şi cu mulţumire le primeşte. Iar a doua este când cineva îşi face toate lucrurile sale curate înaintea lui Dumnezeu şi nu au nimic omenesc. Iar a treia, când cineva şade sub supunerea unui părinte duhovnicesc şi se lepădă de toate voile sale. Aceasta are o cunună mai mult, dar eu am ales boala.

Patericul Sfinților Bătrâni

Despre smerenia cea înălțătoare. File din Patericul atonit


Părintele rus Tihon, care a trăit 60 de ani pe Muntele Athos, după ce vizitase 300 de mănăstiri în Rusia, a spus: – Dimineaţa, Dumnezeu binecuvintează cu o mână lumea întreagă şi-Şi foloseşte ambele mâini să-l binecuvinteze pe omul smerit. Un om smerit e mai presus de întreaga lume. Şi de asemenea: – Doamne Iisuse Hristoase, dăruieşte-mi smerenie.

Tot el spunea:

– Un lucru este celibatul şi altceva e smerenia. Mulţi celibatari mândri au sfârşit în iad. Viaţa părintelui Tihon o puteţi afla de aici.

* Când l-am vizitat pe părintele Bartolomeu, care avea 106 ani, el purta un pulover acoperit cu nenumărate petice:

– Unde este ştiinţă, există şi mândrie. Oriunde este mândrie, Dumnezeu nu e acolo; omul e lăsat singur, cu mândria lui.

***

Altul spunea:

– Mândria noastră Îl face pe Dumnezeu să nu ne audă.

*** Am întrebat un călugăr în vârstă ce face şi cum îşi petrece timpul, iar el a răspuns: – Ocupăm locul degeaba…

*** Un părinte spunea: – Noi semănăm cu urzicile. Pe câmp, de la distanţă, ele par verzi şi proaspete, dar când te apropii de ele şi le atingi vezi urâţenia lor şi simţi înţepătura lor.

***

De asemenea, el spunea: – Nu te baza pe cunoştinţele tale. Ca să poată răsări în tine cunoaşterea dumnezeiască, trebuie să fie ştearsă cunoaşterea lumească; să devii ca un copil, să nu te lauzi cu cunoaşterea ta, căci «cunoaşterea te face mândru», după cum spune Apostolul Pavel. Coboară-te mai jos decât toţi. Batjocoreşte-te. Cât de mult a fost umilit Domnul pe cruce? Ce ruşine? Gol, părăsit, insultat, dar apoi a fost slăvit! La fel şi tu, trebuie să ajungi la cea mai mare umilinţă, şi apoi vei fi slăvit!

*** Şi iarăşi spunea: – Sfinţii simt că sunt nevrednici şi păcătoşi.

***

Sfântul Siluan de la Muntele Athos spunea:

– Acesta e cântecul meu iubit: În curând voi muri şi sărmanul meu suflet va coborî în iad. Acolo voi suferi singur, în sclavie şi întuneric, şi voi vărsa lacrimi amare. Cum să nu-L caut pe El? El m-a căutat întâi şi mi-a apărut mie, păcătosului… Domnul Însuşi m-a învăţat cum să mă smeresc: «Ţine-ţi mintea în iad, şi nu deznădăjdui». Astfel se câştigă împotriva vrăjmaşilor. Dar când mi-am mutat mintea de la gândul iadului, toate gândurile mele tulburătoare şi-au recăpătat puterea lor.

***

Un bătrân părinte spunea:

– Noi trebuie să cerem de la Dumnezeu smerenia ce vine după lupte. Smerenia vine urmând o logică foarte simplă, şi anume: aceea a cunoaşterii de sine. După ce cineva se cunoaşte pe sine, smerenia devine starea fiinţei sale. Dacă nu e aşa, dacă persoana nu se cunoaşte cu adevărat pe sine, poate fi foarte smerit pentru o clipă şi apoi să-i treacă prin gând, ca rezultat al acestui sentiment, că e chiar cineva! Şi aceasta chiar dacă în realitate nu e nimic. Drept urmare, e posibil să fie nevoie a lupta pentru smerenie până la moarte. Dacă moartea o găseşte cu gândul ce-i spune că e nimic, atunci hotărârea aparţine lui Dumnezeu. Dacă gândurile din ceasul morţii îi spun că ar fi cineva, şi nu-şi pricepe rătăcirea, atunci toate eforturile sale au fost în zadar. Trebuie să fiu logic. Trebuie să-mi spun: «Sunt monah. Aş fi putut să fiu un animal, dar Dumnezeu nu m-a creat animal. El m-a creat om. El m-a invitat personal să mă alătur îngerilor, şi eu ce am făcut? Dumnezeu a făcut atât de multe pentru mine. M-ar fi putut face o broască, o broască ţestoasă sau un scorpion. Dar El m-a făcut om». Gânduri ca acestea te smeresc. Trebuie să răspundem pentru toate câte ne-a făcut nouă Dumnezeu. (din Patericul atonit, capitolul XL – Despre smerenia cea înălţătoare)

***

Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul căruia şi noi putem lucra mântuirea noastră. Iată de ce, în cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,3 4 ; I Petru 5,5). Cât de importantă este smerenia în lucrarea mântuirii noastre mărturisesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care spun că fără smerenie nici o virtute nu are pentru noi putere mântuitoare. Numai prin smerenie sunt posibile bunăstarea şi fericirea pământească. „Dacă noi – ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul– am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră”.

Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, pp. 143-144

https://www.aparatorul.md/despre-smerenia-cea-inaltatoare-file-din-patericul-atonit/

Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor

avva-AntonieAu venit fraţi la avva Antonie zicând: spune-ne un cuvânt prin care să ne mântuim.

– Aţi auzit Scriptura , vă ajunge. Iar ei:

– şi de la tine vrem să auzim, părinte.

– Spune Evanghelia, „Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întinde-il şi pe celălalt“(Matei 5, 39.).

– Nu putem face aşa.

– Dacă nu-l puteţi întinde şi pe celălalt, atunci răbdaţi măcar unul.

– Nici asta nu putem.

– Dacă nu puteţi nici asta, atunci măcar nu răspundeţi cu rău pentru rău.

– Nici asta nu putem.

Atunci îi spuse bătrânul ucenicului său:  – Fă-le puţină fiertură, căci sunt neputincioşi.

Şi lor le zise: dacă aia nu puteţi, aia nu vreţi, ce să vă fac? Trebuiesc rugăciuni.

***

A spus avva Antonie: va veni o vreme când vor înnebuni oameni, şi dacă vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica împotriva lui, zicând: aiurezi – pentru că nu va fi ca ei.

***

Se povestea că unul din bătrâni i-a cerut lui Dumnezeu să-i vadă pe părinţi. Şi i-a văzut pe toţi în afară de avva Antonie. Şi ia spus celui ce-i arăta:

– Unde este avva Antonie?

– În locul unde este Dumnezeu, acolo e şi el.

***

Un Bătrân a venit la chilia Avvei Ioan şi l-a aflat pe acesta dormind şi un înger era de faţă şi-i făcea aer. Şi văzând aceasta, a plecat. Iar când Bătrânul s-a sculat, a zis ucenicului său: A Venit cineva aici când dormeam eu? A zis: Da, cutare Bătrân! Şi a cunoscut Avva Ioan că Bătrânul era la aceeaşi măsură cu el şi de aceea a văzut îngerul.

***

„Zis-a avva Antonie către avva Pimen : Aceasta este lucrarea cea mare a omului: greşeala lui să o pună asupra sa înaintea lui Dumnezeu şi să aştepte ispita până la răsuflarea cea mai de pe urmă. Tot acesta a zis: Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor. Căci s-a zis: Ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască.”

Sursa: Nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor | Apărătorul Ortodox

Zis-a iarăşi: dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele ce duc la dânsa

images (3)

2. Zis-a avva Isidor: dacă împărăţia cerurilor pofteşti, defaimă banii şi de dumnezeiasca răsplătire te ţine.

3. Zis-a iarăşi: a trăi după Dumnezeu, este cu neputinţă dacă vei fi iubitor de dezmierdări şi iubitor de argint.

4. Zis-a iarăşi: dacă după lege vă nevoiţi postind, nu vă mândriţi. Iar dacă pentru aceasta vă lăudaţi, mai bine să mănânce carne, decât să se îngâmfeze şi să se laude cineva.

5. Zis-a iarăşi: trebuie ucenicii şi ca pe nişte părinţi să iubească pe cei cu adevărat dascăli, şi ca de nişte stăpâni să se teamă. Şi nici pentru dragoste să nu slăbească frica, nici pentru frică să nu înegrească dragostea.

6. Zis-a iarăşi: dacă pofteşti mântuirea, fă toate cele ce duc la dânsa.

Pentru Avva Isidor Preotul, din Patericul Sfinților Bătrâni 

Bătrânii întreceau pe cei tineri la lucru, țintă având lucrul lui Dumnezeu

basket_1_website(1)584411226.jpgAvva Ioan Scopitul, mai tânăr fiind, a întrebat pe un bătrân, zicând: cum voi aţi putut să faceţi lucrul lui Dumnezeu cu odihnă, iar noi nici cu osteneală nu putem să-l facem? Şi a răspuns bătrânul: noi am putut, ţintă (Adică lucru mare şi care ţine locul cel întâi.) având lucrul lui Dumnezeu, iar trebuinţa cea trupească, prea mic lucru. Iar voi ţintă aveţi trebuinţa cea trupească, iar lucrul lui Dumnezeu nu îl mai aveţi de nevoie. Pentru aceasta vă osteniţi. Şi pentru aceasta Mântuitorul a zis ucenicilor: puţin credincioşilor, căutaţi întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi acestea toate se vor adăuga vouă (Matei VI, 33.).

Pentru Avva Ioan Scopitul, din Patericul Sfinților Bătrâni